Nu-mi place să stau agățată în relații încheiate. Amiabil sau nu, o relație terminată e pentru mine un capitol închis. Pur și simplu nu mă mai interesează ce face, cu cine se vede, cum petrece sau cum nu petrece timpul o persoană care nu mai face parte din viața mea. Fie că e vorba de oameni cu care am împărțit emoții, idei sau iubire. Într o zi, rolul celuilalt în viața mea se încheie. Și atunci drumurile se despart. Imaginați-vă un om pe o autostradă și altul pe o cu totul alta. Cam cât de greu și inutil trebuie să fie să stai cu gâtul întins sperând să observi câteva mișcări făcute pe drumul celălalt. Vreau să las trecutul în urmă.Dar încă nu știu cum să-l desprind. Stă agățat de mine și se târăște în fiecare nouă zi. Sunt câteva lucruri și câțiva oameni care mi s-au întâmplat și care sunt deja în sângele meu, sub pielea mea, au locurile lor în inima.Nu o fi ușor nici să stea așa, atârnați, dar nu au cum să trimită gânduri bune de acolo, din poziția aceea incomodă. Nici nu-și pot da drumul de teamă să nu se zdrobească atunci când ajung pe asfalt. Aștept să răsară iarba și să găsesc pentru acest trecut cea mai bună pajiște. Și o să mă scutur bine de tot. Și de toți și de toate.
