Past Simple

Oare de ce ? Nu era simplu sa fi cu o femeie care te iubeste si te accepta asa cum esti tu ?
Ne-am intalnit de atat de multe ori , dupa acea despartire care pe mine m-a derutat in legatura cu planurile mele .
De ce nu ai vrut sa ma asculti , sa ai incredere , sa fi prezent asa cum am facut-o eu .
Voiam decat sa ma apreciezi pentru tot ce fac sau ce am facut pentru tine , poti fi constient si tu ca nu orice femeie te accepta asa cum esti .

   Poate regreti , dar nu trebuie ,faptele sunt consumate , orice greseala facuta , este facuta si gata , regretele sunt neimportante .
Nu cred ca intre noi mai poate fi ceva , nu cred ca mai pot fi langa o persoana pentru care eu nu am insemnat nimic , care mereu imi spunea ca  "nu am chef " , iar eu am tacut , nu am mai spus nimic . Pentru ca pur si simplu le-am considerat doar niste cuvinte irosite , asa cum au fost si sentimentele mele pentru tine .

  Daca te gandesti sa repari ceva , te anunt ca nu vei putea , chiar nu vei mai putea face nimic , sa repari sau sa ma poti face sa am din nou incredere in tine , pentru ca stii ca intr-o oarecare masura eu nu am avut, pentru ca ai pierdut-o de mult , atunci cand te intalneai cu celalta fata . Gresesc cu ceva ?

  Eram cicalitoare ? Bineinteles , nu neg partea mea de vina , eu imi asum ceea ce fac , nu procedez cum procezi tu , ascunzi lucruri care s-au petrecut in viata ta , fapte care tu le-ai facut,

 Stii , imi este dor de tine , imi lipsesti , dar nu o sa mai fac nimic in legatura cu acest lucru , sincer iti spun , ca m-am saturat sa simt, sa vad cum tu iti bati joc , eu iti vorbesc iar tu ma aprobi, doar atat , nu ma asculti . Urat pot spune ca este cuvantul potrivit pentru atitudinea ta .

  Indiferenta te caracterizeaza , ce zici de una din serile in care ne-am intalnit , iti mai aduci  aminte cat de urat te-ai comportat ? Motivul este unul banal , si tu stii asta , m-am umilit si atunci inca o data , apoi din nou seara urmatoare , cand am plans in fata ta , nu vreau mila ta , nu vreau nimic , nu am vrut sa plang , mai ales de fata cu tine , dar nu am putut ascunde ceea ce simt de fapt in acel moment ...tristete.

 
  Nu mai sunt suparata , mi-a trecut , sunt chiar foarte bine acum si chiar ma bucur , ma bucur ca am puterea sa scriu despre adevaratele mele sentimente . Pentru ca te-am iubit cum nu am mai iubit pe nimeni , asta stiai ? Stiai ca voiam sa am un viitor cu tine , unul impreuna ? Probabil stiai , dar tu nu iti doreai . Am observat si asta si m-am resemnat , am inceput sa nu ma mai gandesc la tine atat de mult , nu te-am mai stresat asa cum o faceam inainte , am inceput sa ma gandesc si la mine , daca tu nu ai facut-o.

   Nu sunt fericita cu mine insami, dar pot spune ca sunt linistita , asa cum au fost acele zile , le tii minte ? Eu da . Acele zile minunate , in care ne-am si despartit .. Atat de mult m-ai iubit , incat ai devenit confuz . Poti sa-mi explici cum de poti fi confuz cu o persoana pe care susti ca o iubesti ? Eu nu as putea fi confuza in legatura cu tine , sau mai ales cu sentimentele mele fata de cineva . Sentimentele sunt sentimente , iar daca iubesti , iubesti din tot sufletul , ceea ce inseamna ca este imposibil sa devi confuz . Stiu , a fost inca un motiv de al tau .
 
   Sa fi calm pentru ca nu te urasc , desi am spus ca nu o sa te iert niciodata , nu am cum sa urasc pe cineva , pe care l-am iubit exagerat de mult , te-as fi sufocat crede-ma daca iti aratam cat de mult insemnai tu pentru mine , sau cat de mult te iubeam.

  O singura intrebare mai am . Ea stie ? Stie tot ceea ce ai facut tu ? Crezi ca daca ii spui adevarul exact cum a fost cu sentimente cu absolut tot , o sa ramana langa tine ? O sa te mai iubeasca ? Asa cum am facut-o eu ... Sa incerci sa vezi.
Iti doresc succesc cu asta si cu tot ceea ce o sa faci pe viitor .

Ieri 3 luni, azi despartire..

“Nu-mi mai scrie, nu ma mai suna, intre noi totul s-a terminat.”

Asta a fost mesajul pe care l-am primit de la el, omul cu care m-am iubit 3 luni. Am inghetat cand am citit aceste cuvinte reci. Omul care saruta pamantul pe unde paseam, el m-a parasit printr-un mesaj? Ce s-a intamplat cu iubirea noastra? A fost stearsa din memoria Universului? Ce l-a facut sa se dezlege de mine?

Cum se pot rupe puternicele legaturi ale inimii intr-o zi? Cand l-am pierdut? Undeva pe drumul nostru, el s-a oprit si eu n-am observat, altfel nu-mi explic aceasta ruptura. Iubire, de ce m-ai lasat singura? Imi caut cuvintele. Tac. Vreau sa inteleg ce simt, ce vreau.

Lacrimi,tristete, melodii triste si o perna udata de lacrimi. Asa am adormit. M-am trezit la viata.

Am recitit textul pana mi-a ramas intiparit pe retina, “nu-mi mai scrie, nu ma mai suna, intre noi totul s-a terminat.” E adevarat. N-am visat. Mi-am facut curaj si l-am sunat. Nu mi-a raspuns.. Am inteles si am asteptat...

Munca si iar munca..

Daca o sa petrec o viata intreaga singura, pentru ca te-am iubit pe tine... atunci asa sa fie!

Am ceva, imi lipseste altceva. E corect, asa trebuie viata sa functioneze. Fac ceva bine, apoi ceva rau, platesc diferenta. Pacatul meu cel mai mare este cel pentru care tot o sa platesc diferente, indiferent de binele pe care il fac. Sunt impacata cu situatia de a alege gresit intr-un moment de nebunie pura si de a plati toata viata in contul asta. As vrea sa platesc si partea ta de pacat. Daca e cineva acolo care tine contabilitatea, sa treaca in dreptul numelui meu datoria. O sa lupt o viata sa o platesc. Sau macar sa o micsorez.

Doare sa te uiti in oglinda si sa stii exact care sunt firele alea de par pe care ti le-a atins ultima data. Sa vezi exact locsorul ala de pe frunte unde ti-a lasat ultimul sarut. Sa ii vezi urma mainii in palma ta, asa cum te-a strans ultima data. Sa vezi o particica din buza de sus inca rosie de la ultimul lui sarut. Doare. Mai ales, cand nimeni altcineva nu le mai vede. Sa tragi aer in piept si sa spui „asa a fost sa fie!”. Si chiar sa crezi ca asa a fost sa fie. 

Ma vei recunoaste foarte usor... eu voi fi cea care are sufletul gol.    imi doresc  si sper sa nu fi fost tu, unica mea sansa de a fi fericita. 

De fapt, n-am mai simtit de un an de zile. Nu mai simt de un an de zile. Parca cineva mi-a oprit inima. As vrea sa cred ca mi-a pus-o in stand by, as vrea sa cred ca ea mai asteapta totusi ceva. As vrea sa cred ca nu mi-am amanetat sufletul.

M-am saturat de dragoste. Si de oameni idioti care cred ca iubesc. Si de aceia care cred ca eu nu o fac.
Iar cand spun ca m-am „saturat”, inseamna ca mi-a ajuns sa mai astept. Nu ca am avut prea mult dragoste si n-am avut ce face cu ea.

Stii ce inseamna DUREREA?! Crezi ca ai simtit-o?

Ati vazut parintii cum isi apara odraslele chiar si atunci cand fac nefacute?! Asa imi apar si eu sentimentele. Sunt ale mele, le apar pana o sa ma separe de lumea asta 7 metri de tarana. Ca la final voi fi in Rai sau in Iad...nu este problema nimanui!

Numele meu nu incepe cu lacrimile pe care le-am varsat si nu se termina cu dragostea interzisa.

Nu voiam ca mintea mea bolnava, care inca mai are o parte in carantina, sa te caute peste tot.

Si ma intrebi acum, asa cum m-ai intrebat mereu : ,, Tu ce faci? '' 

 

Ti-am auzit vocea si mi-am dat seama ca nu mi-ai fost niciodata iubit sau prienten. Mi-ai fost intotdeauna cel mai feroce dusman. Mi-am pierdut timpul,fericirea,zambetul,sufletul pentru...o voce. Pentru un sentiment de caldura, pentru un ''Te iubesc ! ''  

 De fapt nu mi le-am pierdut pe asta... Mi le-am pierdut pentru nimic. Pentru o afectiune trecatoare..

 Si ma intreb daca as face la fel. Probabil ca da. Ce sens are sa mint si sa spun ca altadata as fi mai desteapta , ca altadata as fi mai calculata. Ca altadata nu te-as fi iubit. Cand stim cu totii ca as fi sclava ta din nou si din nou si din nou. Dar nu si acum. Altadata.

 M-ai intrebat cum ma vad peste 5 ani si din ce unghi o sa ma privesti tu.  Sper ca nu o sa ma mai privesti. Sau ca macar eu n-o sa mai stiu ca o mai faci sau ca n-o sa imi mai pese.

Cat de mult o sa iti iubesti sotul? Sper ca mai mult decat o sa imi iubesc proprii copii. Daca este posibil. De ce? Ca doar asa o sa il iubesc mai mult decat te-am iubit pe tine.

Cui i-ai spus despre mine? Nimanui. Si apoi le-am spus tuturor. Cum? Ca sunt singura. Nu inteleg?! Le-am spus ca exista cineva atunci cand au vazut ca nu e nimeni langa mine. Niciodata. De ce? Pentru ca cea mai mare calitate a mea este si cel mai mare defect. Loialitatea? Fidelitatea, da. Ti-am fost fidela. O proasta, cea mai mare proasta.

Ti-ai imaginat vreodata viata cu mine? In vazul lumii? Nu.  Serios. Nu. Niciodata. De ce ? Pentru ca nu exista niciun univers in care sa fi fost posibila o forma de viata in vazul lumii pentru noi doi. Dar daca..?  Nu, fara niciun ‚ ''dar daca”. Nu exista pur si simplu. Urmatoarea intrebare.

Cand m-ai iubit cel mai tare? Te-am iubit mereu constant. Enorm si constant. Bine, atunci momentul preferat cu  mine ? Vorbeai la telefon si m-am ghemuit in bratele tale. Am stat acolo o viata de om. Da, imi amintesc. Cu cine vorbeam, mai stii ? Nici nu stiam cine erai. Atunci ti-am zis prima data „iubirea mea”. A da... Mi-ai spus asta intr-o seara.  Cel mai memorabil sarut? Mi-ai sarutat de colindat.. in public..

De cate ori m-ai sunat in toti anii astia? De multe ori. De ce? Nu stiu. Cate mesaje mi-ai dat? Cu mesaje cu tot ? Mii.  La cate ti-am raspuns? Sute, probabil. De cate ori te-am sunat ? De mii de ori. Tie iti e mai usor sa imi auzi vocea. Mie nu imi place sa iti aud vocea decat daca esti langa mine. Daca erai.

M-ai ranit vreodata ? Da. In mod deliberat? Da. Eram constienta. Cand? As fi vrut  o data si mi-am suflecat maneca de la camasa si ti-am aratat ca aveam pielea zbarlita toata pe mine. Ti-am zis „asa arata durerea, ai simtit vreodata asa ceva?”. Apoi am regretat. Am vazut in ochii tai oceane de furie. Niciodata n-ai vrut sa ma ranesti. Desi o faceai constant si negresit.

Ai fost fericita vreodata? Cu mine? Toti nebunii sunt fericiti. Eu de ce n-as fi fost?! Te-ai simtit iubita? Da. O data. Cum doar o data?! O data m-am si simtit. In rest stiam ca sunt. 

Daca ai putea, cui i-ai spune despre mine? Nimanui. Si ii pot spune despre tine. Da, ti-am zis ca iti poti alege 3 persoane carora sa le povestesti despre mine. Nu, multumesc. N-ai mai fi secretul meu. Te-as imparti. Din nou.

M-ai iubit? Am spus ca iti raspund la intrebari la care nu ti-am raspuns vreodata pana acum. Asta ai stiut intotdeauna. Ma mai iubesti? Nu stiu.  Ai schimba ceva? Nu inteleg intrebarea. Ai face ceva altfel? Probabil ca nu. Sau da, dar as minti.

Ce iti doresti cel mai mult? Liniste. Si doua perne sifonate. De ce inca nu ai iubit? Ca il compar cu tine. Si de unde stii ca n-am?! Pentru ca esti fidela. Daca ai avea iubit, nici macar nu ti-ai mai aminti toate lucrurile astea. Da. Probabil.

Nu mai am intrebari. E randul tau. Intreaba-ma orice vrei.

Pot sa plec?

Fara raspuns..

Poate ca atat mi-am dorit , poate ca nu a fost prea mult , poate ca nu a fost atat de important ...pentru tine , dar pentru mine orice mica atentie , orice mica vorba dulce , ar fi contat enorm pentru  mine . Nu ai inteles niciodata cat de mult ar fi contat un cuvant frumos , o alinare sincera , o privire reala . Nu , tu ai preferat intotdeauna sa te ascunzi intr-o carapace , sa ma lasi pe mine sa deduc ce se petrece cu persoana ta . Nu asa se face ...nu asa te pot ajuta , din contra te inchizi in gandurile tale si pe mine ma lasi sa ghicesc imposibilul . Nu ghicesc in stele , sunt om si simt . simt ca ma doare de fiecare data cand faci totul de capul tau si pe mine ma lasi deoparte , dar tie nu iti pasa . Am uneori impresia ca o faci intentionat , ca iti place sa ma vezi cum ma doare , dar nu te pot inteleg . Ti-am dedicat tot timpul meu , toata atentia mea , tot ce am avut mai bun ti l-am daruit tie cu toata dragostea posibila . Tu nu stii ...si o bucatica nesemnificativa de ciocolata ti-o aduceam tie , fara sa-mi pastrez mie nimic . Oriunde , oricand si cu oricine , m-am gandit mai intai la tine si mai apoi la mine sau la ceilalti . Dar pentru tine nu a contat catusi de putin , dar eu te iubeam , te iubeam nebuneste cu tot cu defecte si rautati . Am fost intotdeauna a ta  , si DA ma uitam si dupa altii , dar intotdeauna am avut in gand ca tu esti mai bun ca toti , chiar daca acum stiu ca m-am mintit singura . In felul tau , asa rece si nehotarat...te-am iubit si ai contat mai mult decat multi altii la un loc . As minti daca as spune ca nu continuam sa tin la persoana ta mai mult decat am crezut vreodata ca poate sa imi pese de cineva  , dar intotdeauna ai avut impresia ca imi bat joc . Nu , nu imi bat joc ...doar ca vezi tu ...uneori , reactiile tale m-au durut si pe termen lung m-au afectat enorm . Nu au ramas vindecate si uitate , sunt inca vii intiparite in mintea mea . Si nu , nu e vorba de trecut sau amintiri , e vorba de rani ce nu s-au inchis nici pana in prezent , pentru ca nu ai stiut cum sa imi explici , nu ai stiut sa ma ajuti sa trec peste . Ai avut la suprafata doar o nepasare cumplita ce m-a impins spre multe nopti nedormite doar cu pleoapele intredeschise sau cu privirea plansa si indurerata . Nu ai avut putin respect.. Aruncai cu vorbe grele si ascutite ...sau cel putin , sa fi fost acolo langa mine , nu aveam nevoie de vorbe neaparat , doar sa stiu ca ma intelegi si ca esti langa mine , dar nicioadata nu ai fost aproape de mine , doar te-ai prefacut ca ma intelegi cand de fapt nici nu stiai ce  e in sufletul meu ...si atat as fi vrut , nimic mai mult , dar iata ca uneori cand incerc sa iti fac pe plac tu te arunci intr-un val de nepasare pe care nu il recunosc .... 

 Ai uitat ca ti-am fost aproape asa cum am putut ? Ai uitat ca sunt fata care te-a iubit si ca nu uit ? Ai uitat cand ti-am intins inima si ti-am spui : ''Ai grija de ea !''  , desi imi venea atat de greu sa o intind spre tine ? Mai sti ca era imposibila relatia noastra? Ca nu ne era permis...!? Ai uitat cand parintii nostri nu ne lasau sa ne vedem asa des doar pentru ca stiau ca distanta ne va desparti? Ai uitat cand asteptam cu orele fara sa fac nimic doar ca sa primesc un sms de la tine? 
   Da , evident , ai uitat . Esti baiat , si ce iubesti , ranesti ! Automat , ma simt o papusa manevrata de tine . Poate ca nu vreau sa te pierd doar din atat , si sunt obligata sa suport tot ce imi faci . Ma pierzi atat de usor in cuvinte atat de veninoase si taioase . Nu am un raspuns pentru comportamentul tau , sau poate pentru durerea care mi-ai provocato , dar o sa iti dai seama pe parcurs ca acest comportament dur fata de mine , te va costa scump . iar atunci va fi prea tarziu sa te mai pot ierta... 

Te urasc pentru atingerea ta , odata calda .
Te urasc pentru fiecare vorba care mi-ai spus`o !
Te urasc pentru ca m-ai facut sa am incredere in tine .
Te urasc pentru ca m-ai minti la orice pas ...
Te urasc pentru ca mi-ai iesit in cale , te urasc pentru ca ai crezut ca ma poti schimba .
 Te urasc pentru ca am ajuns sa te cunosc cu adevarat .
 Te urasc pentru ca nu mai am mintea limpede ca inainte .
 Te urasc pentru ca ai vrut sa ma faci altceva decat eram eu .
 Stiu despre ce vorbesc in sfarsit !

Sunt fel de fel de povesti de dragoste. Unele dintre ele, fara sfarsit, iar altele cu un mare punct pus pe ultima pagina, din ultima zi. Dar, mai sunt acele povesti, ramase cu ultima pagina nescrisa, nici punct, nici virgula..nimic. Sunt povesti de dragoste neterminate, sentimente puse in repaus, lacrimi ascunse in suflet. Este acel tip de poveste asematoare unui cantec caruia ii poti da replay oricand. Suntem toti plini de cantece, de versuri de dragoste, ne este tuturor teama de tot ce este mai puternic decat noi, decat dorinta si ratiunea noastra. Si de regula, ceea ce se opune ratiunii este inima, iar dragostea, pasiunea, atractia, sunt lucruri in fata carora uneori nu putem rezista. Nu exista explicatii, pur si simplu se intampla. Asa a fost mereu cu noi doi. O poveste mereu neincheiata, o urma lasata mereu, cand plecam, tu pe drumul tau, eu pe al meu. Mereu plecam, mereu ne revedeam. Ceva ma readucea langa tine, cu gandul, cu sufletul. Erau adieri de vant care imi mangaiau chipul ce semanau cu atingerea ta, erau stele care straluceau precum ochii tai, erau cantece si versuri care ma aduceau la prima pagina a povestii noastre. Sa scap de amintirea ta, sa pun punct si sa nu mai simt nimic…tot ce trebuia facut, nu era niciodata facut! Mi se inmuiau degetele, imi tremura inima, nu reuseam niciodata sa pun punct. Ramane mereu cate o propozitie neterminata. Tu si eu..Niciodata impreuna, dar mereu atrasi unul de celalalt. Mereu pasionali unul in preajma celuilalt, mereu irezistibili unul pentru celalalt. Si daca nu, povestile acestea pline de suspans, de nesiguranta, de pasiune si de emotii puternice nu sunt magice, atunci de ce visam cu ochii deschisi la cei care nu sunt mereu langa noi, sa ne stranga in brate? De ce ne place sa ne ocupam mintile cu cei pe care nu ii putem avea mereu? De ce atunci cand crezi ca l-ai uitat, revine in viata ta, si iti trezeste toate emotiile pe care le credeai adormite pentru totdeauna? De ce revin sentimente, chiar si dupa ani de zile? Pentru ca sunt povesti neterminate inca, pentru ca sunt inca sentimente vii, acolo, ascunse undeva in inima ta. Pentru ca unele emotii si clipe cu adevarat frumoase, nu vor disparea niciodata, indiferent daca te-a ranit el sau l-ai ranit tu, indiferent daca te-a respins el, sau l-ai respins tu. Pentru ca nu toti oameni se despart doar pentru ca nu se mai iubesc sau nu se mai doresc.