Oare cum ar fi?

                                Cum ar fi?...

Ușor ușor ajung să conștientizez faptul că suntem atât de mici în acest univers. Ne dăm atât de multă importanță și căutăm mereu ceva care să ne ducă cât mai sus, uitând să ne întrebăm ce căutăm de fapt ? Încet, dar sigur, ne înstrăinăm unii de alții, crezând că suntem separați, că e absolut inutil să ne pese de celălalt , sau că celălalt nu are cum să fie afectat de acțiunile noastre. Ne construim zilnic ziduri în jurul ființei noastre și nu lăsăm să se apropie decât pe cine consideră mintea noastră că merită. Nu suntem în stare să ne purtăm nouă de grijă, dar ne simțim foarte puternici dându-le sfaturi celorlalți, chiar dacă nu ne pasă absolut deloc. 

Eu una, m-am săturat de oamenii care îmi spun cum sunt și ce ar trebui să fac, așa cum m-am săturat să le cer celor pe care îi consider superiori să-și dea cu părerea asupra mea. Și uite așa, m-am săturat să încerc la nesfârșit rețetele altora…. Am obosit să urmez drumurile bătătorite de alții, să cântăresc ideile lor și mai ales, să mă lupt cu mine însumi. 

Cum ar fi dacă dintr-o data ne-am hotărî să renunțăm la tot ce am crezut că reprezintă propriul adevăr? Sa ne dăm drumul și să răspundem cu iubire la prostie sau ignoranță? Cum ar fi dacă am fi noi cei care dăruim, în loc să așteptăm să primim de la ceilalți? Cum ar fi dacă ne-am privi mai des în ochi în loc să ne evitam privirile pentru că avem mereu ceva de ascuns? Cum ar fi să fim noi înșine în loc să ne afișăm măștile sociale și să jucăm niște roluri proaste? Cum ar fi să facem noi ce ar trebui făcut, în loc să așteptăm de la cei a căror mentalitate nu mai poate schimba nimic? Cum ar fi? …

Uneori e nevoie să pierzi tot pentru a învăța că nimic nu e permanent, alteori e nevoie să cazi pentru a învăța și tu cât de greu, dar cât de important e să te ridici... 

Vine o vreme când după mult zbucium, durerea se ridică și tot ce mai auzi e glasul liniștii... Vine o vreme când nu mai ai pentru ce să lupți, pentru că în realitate ai învins. Vine o vreme când totul ajunge la un sfârșit, pentru a putea face loc unui nou început. Un început luminos, plin de entuziasm dar care, spre deosebire de celelalte începuturi, de data asta e ceva care conține o experiență ieșită din comun. Și nu uita, vine o zi când nici măcar timpul nu va mai exista și o zi în care ziua nu va mai fi nici zi, nici noapte.