Timpul

Timpul este un prieten bun. Ne ceartă, ne mângâie, ne bucură, ne rănește, dar în fond este cel care ne învață să prețuim cu adevărat lucrurile importante. Timpul este cel care diferența dintre un rău sau bine, dintre adevăr și minciună, dintre realitate și vis. Este cel care cerne prin sita sa prieteniile adevărate, sentimentele curate, oamenii care merită cu adevărat iubirea ta.
De cele mai multe ori, nu dăm importanță lecțiilor, nu dăm interes propriei vieți . Ne trezim mult mai prea târziu din marea necunoscută în care am naufragiat și nu ne dăm seama cum ajuns acolo, unde am greșit, unde am rătăcit drumul. Suferim din dragoste, suferim din dezamăgire, suferim din iluzii. Ne agățăm de trecut fiindcă nu știm să facem altceva, nu știm că există o viață dincolo de tristețe, singurătate și durere. Ne doare sufletul și nu știm cum să-l vindecăm. Simțim un gol înăuntrul nostru și nu știm cu ce să-l umplem. Ne îndepărtăm de oamenii care contează, de suflete frumoase și ne închidem într-o cameră cu trecutul.
Timp. Asta este tot ce ne trebuie. Timp să uităm, să iertăm, să înțelegem, să plângem, să ne vindecăm. Timp să iubim din nou, să sperăm din nou, să visăm din nou, să credem din nou. Timp în care să meditezi, timp în care să plănuiești, timp în care să gândești și să te maturizezi. Nimic nu este mai important și mai binefăcător pentru suflet decât timpul.