Poate o sa te intorci..candva...

Si daca m-ai intreba ce imi doresc cu adevarat nu as putea da raspuns clar. Poate l-as dori pe el, in fiecare zi, poate mi-as dori sa fiu mai puternica, poate mi-as dori sa pot pleca din anumite locuri, fara sa privesc inapoi. Poate mi-as dori sa am mai mult curaj, sa ma urc in masina si sa vin pana la tine, sa iti spun tot ce nu ti-am spus pana acum, tot ce am simtit si inca mai simt. Poate nu imi doresc decat sa stii ca mi-a fost dor de tine, ca in tot acest timp in care nu te-am vazut, au trecut zile intregi, in care imi aminteam de fiecare zambet al tau, ca treceau ore in care regretam ca nu am avut curaj sa risc, sa nu fug din drumul tau. Poate ca mi-as dori sa stii ca ma gandesc in fiecare zi, la cum ar fi fost daca as fi ramas. Dar, am plecat eu prima, pentru ca existau prea multe sanse sa ma lasi in urma ta, din nou, cu ochii in lacrimi, intinsa pe un covor plin de minciuni. Poate ca imi doresc sa fi avut incredere in cuvintele tale. Poate.. imi doresc sa am incredere din nou in lucruri magice, in povesti de dragoste nemuritoare, dar mai ales in mine. 

Nu mai esti aici. Au trecut cateva saptamani de cand totul este pus in asteptare, de cand tot punem punct peste virgula. . Sunt din nou impacata cu mine, mandra de ceea ce sunt. Totul parca a revenit la normal. Sunt din nou eu, cea care eram pana sa te cunosc. Sunt fata aceea vesela, cu un zambet larg, cu mintea aglomerata de mii de ideei despre viitor. Sunt eu, fata aceea visatoare, fata aceea indragostita mereu de tot ce ma inconjoara. Soarele parca si-a recapatat caldura, farmecul. Razele lui nu ma mai irita. Stelele au din nou zeci de intelesuri si zeci de vise ascunse care au reiesit la suprafata. Pe langa toate astea, revine si amintirea unui „el” mai vechi, amintirea unor emotii pe care nu le-am mai simtit de atunci. Si ma intreb acum, dupa ce l-am revazut, dupa ce am resimtit, doar pentru cateva minute, emotii puternice pentru el, care a plecat cu mult timp inaintea ta. Ma intreb acum, de ce nu am simtit niciodata langa tine, acest puternic sentiment. De ce a trebuit sa il privesc pe el in ochii, si intr-o clipa sa se schimbe toata viata mea? De ce a regasit in privirea lui, raspunsul la fiecare intrebare pe care mi-o puneam in legatura cu tine? Pentru ca am citit in ochii lui, sentimentele si dorintele mele. Pentru ca mi-am dat seama ca m-am furisat langa tine, pentru a ma ascunde de el, de ceea ce simteam. Pentru ca eram obosita sa mai lupt pentru ce imi doream, te-am ales pe tine, crezand ca vreodata te voi privi ca pe el. Dar nu…el e mereu ..in inima mea,