Si ma intrebi acum, asa cum m-ai intrebat mereu : ,, Tu ce faci? ''
Ti-am auzit vocea si mi-am dat seama ca nu mi-ai fost niciodata iubit sau prienten. Mi-ai fost intotdeauna cel mai feroce dusman. Mi-am pierdut timpul,fericirea,zambetul,sufletul pentru...o voce. Pentru un sentiment de caldura, pentru un ''Te iubesc ! ''
De fapt nu mi le-am pierdut pe asta... Mi le-am pierdut pentru nimic. Pentru o afectiune trecatoare..
Si ma intreb daca as face la fel. Probabil ca da. Ce sens are sa mint si sa spun ca altadata as fi mai desteapta , ca altadata as fi mai calculata. Ca altadata nu te-as fi iubit. Cand stim cu totii ca as fi sclava ta din nou si din nou si din nou. Dar nu si acum. Altadata.
M-ai intrebat cum ma vad peste 5 ani si din ce unghi o sa ma privesti tu. Sper ca nu o sa ma mai privesti. Sau ca macar eu n-o sa mai stiu ca o mai faci sau ca n-o sa imi mai pese.
Cat de mult o sa iti iubesti sotul? Sper ca mai mult decat o sa imi iubesc proprii copii. Daca este posibil. De ce? Ca doar asa o sa il iubesc mai mult decat te-am iubit pe tine.
Cui i-ai spus despre mine? Nimanui. Si apoi le-am spus tuturor. Cum? Ca sunt singura. Nu inteleg?! Le-am spus ca exista cineva atunci cand au vazut ca nu e nimeni langa mine. Niciodata. De ce? Pentru ca cea mai mare calitate a mea este si cel mai mare defect. Loialitatea? Fidelitatea, da. Ti-am fost fidela. O proasta, cea mai mare proasta.
Ti-ai imaginat vreodata viata cu mine? In vazul lumii? Nu. Serios. Nu. Niciodata. De ce ? Pentru ca nu exista niciun univers in care sa fi fost posibila o forma de viata in vazul lumii pentru noi doi. Dar daca..? Nu, fara niciun ‚ ''dar daca”. Nu exista pur si simplu. Urmatoarea intrebare.
Cand m-ai iubit cel mai tare? Te-am iubit mereu constant. Enorm si constant. Bine, atunci momentul preferat cu mine ? Vorbeai la telefon si m-am ghemuit in bratele tale. Am stat acolo o viata de om. Da, imi amintesc. Cu cine vorbeam, mai stii ? Nici nu stiam cine erai. Atunci ti-am zis prima data „iubirea mea”. A da... Mi-ai spus asta intr-o seara. Cel mai memorabil sarut? Mi-ai sarutat de colindat.. in public..
De cate ori m-ai sunat in toti anii astia? De multe ori. De ce? Nu stiu. Cate mesaje mi-ai dat? Cu mesaje cu tot ? Mii. La cate ti-am raspuns? Sute, probabil. De cate ori te-am sunat ? De mii de ori. Tie iti e mai usor sa imi auzi vocea. Mie nu imi place sa iti aud vocea decat daca esti langa mine. Daca erai.
M-ai ranit vreodata ? Da. In mod deliberat? Da. Eram constienta. Cand? As fi vrut o data si mi-am suflecat maneca de la camasa si ti-am aratat ca aveam pielea zbarlita toata pe mine. Ti-am zis „asa arata durerea, ai simtit vreodata asa ceva?”. Apoi am regretat. Am vazut in ochii tai oceane de furie. Niciodata n-ai vrut sa ma ranesti. Desi o faceai constant si negresit.
Ai fost fericita vreodata? Cu mine? Toti nebunii sunt fericiti. Eu de ce n-as fi fost?! Te-ai simtit iubita? Da. O data. Cum doar o data?! O data m-am si simtit. In rest stiam ca sunt.
Daca ai putea, cui i-ai spune despre mine? Nimanui. Si ii pot spune despre tine. Da, ti-am zis ca iti poti alege 3 persoane carora sa le povestesti despre mine. Nu, multumesc. N-ai mai fi secretul meu. Te-as imparti. Din nou.
M-ai iubit? Am spus ca iti raspund la intrebari la care nu ti-am raspuns vreodata pana acum. Asta ai stiut intotdeauna. Ma mai iubesti? Nu stiu. Ai schimba ceva? Nu inteleg intrebarea. Ai face ceva altfel? Probabil ca nu. Sau da, dar as minti.
Ce iti doresti cel mai mult? Liniste. Si doua perne sifonate. De ce inca nu ai iubit? Ca il compar cu tine. Si de unde stii ca n-am?! Pentru ca esti fidela. Daca ai avea iubit, nici macar nu ti-ai mai aminti toate lucrurile astea. Da. Probabil.
Nu mai am intrebari. E randul tau. Intreaba-ma orice vrei.
Pot sa plec?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu