Ai plecat...

                              Numai o clipa, o viata pierduta

 

Sti ce e cel mai greu? Sa iti dai seama ca ai pierdut persoanele la care tii si tu sa nu fi facut nimic. Asta ma deprima cel mai mult! Sunt multi care ma cunosc,dar putini care imi stiu povestea. Cand aveam 11 ani, tataia a murit,am fost pur si simplu deprimata,ma simteam singura si ca nimic nu ma putea inveseli. Ce bine ar fi  daca ar fi acum aici,in ciuda a tot ce a fost. Tataia (Stefan) a murit de cancer. Cand am aflat,am impietrit si ma intrebam ,,Cum e posibil?!'', ,,De ce el si nu altcineva?!'. Cand vedeam casa in care au ramas doar amintirile,ma cuprinde o singuratate,dar in acelasi timp si o alinare. Nu pot spune ca am trecut peste pentru ca nu este asa. Nu am uitat acele amintiri placute sau neplacute. Mai ales momentul in care el a plecat. Nu iti dai seama cat tii la aceea persoana si nu stii cata nevoie ai de ea,pana nu o pierzi. Se spune ca persoana care s.a dus spre Rai ,,te urmareste'' sper ca asta se intampla si acum.  Nu te uit,doar imi amintesc cu drag de tine.  Aceasta melodie imi aduce aminte de ce am simtit in aceea zi cand tu ai plecat..

https://www.youtube.com/watch?v=oWYp1xRPH5g

 Tu ai plecat,eu am ramas. Timpul trece,dar nu te vindeca. We should all die together.

Stau si numar orele, nu-mi opresc lacrimile,
Nu stiu cum sa imi mai mint inima mea,
Ca tot intreaba de tine de ce nu esti cu mine,
S-ai grija de ea
Stau si numar orele, nu-mi opresc lacrimile,
Nu stiu cum sa imi mai mint inima mea,
Ca tot intreaba de tine de ce nu esti cu mine,
S-ai grija de ea

Lacrimi din iubire,
Vars doar pentru tine,
Nu am putut invata,
Sa traiesc fara iubirea ta,
Nu iti cer nimic,
Decat sa mai te vad un pic,
Sa-mi treaca putin de dor,
Sa pot si eu noaptea s-adorm